NAŞTEREA CIOCOLATEI, ÎNTRE ISTORIE ŞI LEGENDĂ

                         NAŞTEREA CIOCOLATEI, 
                ÎNTRE ISTORIE ŞI LEGENDĂ

         Istoria ciocolatei începe în America Centrală, înainte să fi fost descoperită de Cristofor Columb.
Se ştie că, din cele mai vechi timpuri, arborele de cacao a avut un rol important în viaţă civilizaţiilor precolumbiene. Anumite descoperiri arheologice au condus la presupunerea că această plant, precum şi
chocolátl, băutură preparată pe baza de pulbere de cacao şi condimente, au fost cunoscute şi larg folosite cel puţin începând din anul 600 I. Hr.

          Există o relatare, în care adevărul se împleteşte cu legendă, conform căreia împăratul Montezuma bea în fiecare zi câte 40 de ceşti cu chocolátl. De altfel, păstaia de cacao era folosită de civilizaţiile precolumtiene că moneda de schimb. Populaţia naya a avut chiar un zeu al arborelui de cacao, pe Ek Chuah. Despre acest zeu, că şi despre alţii din cultură maya există puţine informaţii, şi chiar şi acestea contradictorii: este sigur că a fost zeul arborelui de cacao şi, în plus, este deseori pomenit că zeu al negustorilor, al călătorilor şi al războiului. Pe scurt, reprezintă una dintre acele divinităţi cu caracter cual, când rău, când bun, în funcţie de ocazie şi de persoană.
          De asemenea, într-o poveste se menţionează caracterul "ambiguu" chiar şi al pulberii de cacao: se spune că aztecii dădeau o mare însemnătate arborelui de cacao, convinşi că acesta creseuse din sângele unei prinţese, omorâtă pentru că nu a dezvăluit ascunzătoarea unei comori legendare. Seminţele plantei, precum şi cacauă în sine reprezentau în acest caz fie amărăciunea suferinţei, fie forţă şi hotărârea virtuţii..
           În urmă descoperirilor lui Columb, conchistadorii au înţeles importantă pe care o dădeau indigenii arborelui de cacao, fără să mai vorbim despre faptul că frumuseţea plantelor în sine, cu flori divers colorate, ce acopereau zone întregi de pădure, trebuie să fi constituit probabil un spectacol deosebit pentru europeni.

Ciocolată a fost la început, pentru bătrânul continent, doar unul dintre multele produse importate după anul 1492. În ciuda entuziasmului iniţial al unora, ciocolatei — că oricărui alt lucru nou — i-a trebuit timpiiea să se modifice şi să devină „mitul“ din prezent. I s-au adăugat foarte repede ingrediente variate, cum ar fi unt de cacao, vanilie; şi zahăr pentru a-i diminua amăreala.
           Anul 1328 - crucial în producerea şi des-facerea ciocolatei — este anul în care chimistul olandez Coenraad J. Van Houten a inventat o presă ce a revoluţionat procesul tehnologic de producere a pudrei de cacao şi a ciocolatei.
           Înainte de invenţia lui Van Houten, seminţele de cacao erau măcinate (un procedeu foarte asemănător, dacă nu chiar similar, celui. folosit de civilizaţiile precolumbiene), acesteia- fiin-du-i adăugate, la mijlocul perioadei, când era între faza lichidă şi cea păstoasă, condimente, zahăr, unt de cacao; uneori se adaugă chiar şi puţină făină, pentru a realiza un amestec mai omogen.
În prezent, de multe ori se spune despre ciocolată că, este „hrană zeilor“. Cu toate acestea, nu toţi ştiu că această sintagma derivă din iniţiativa botanistului suedez din secolul alXVIII-lea Carl von Linne (Carolus Lineaeus), care clasifică arborele de cacao sub numele ştiinţific Theobroma, ceea ce, în traducere exactă •din limba greacă, înseamnă „hrană zeilor“. Datorită. calităţilor pudrei de cacao, în ultimele două secole s-a produs o mare schimbare a atitudinii faţă de ea: din 1800 până în prezent, producţia de cacao a crescut de peste 1.000 de ori. Dacă la începutul secolului al XX-lea ţări precum Ecuador sau Venezuela erau lideri pe piaţă, odată cu răspândirea pudrei de cacao la nivel mondial, acestea au trecut în plan secundar, Coasta de Fildeş, Ghana şi Indonezia ajungând să fumizeze în anul 2000 circa 75% din producţia mondială. În linii mari, începând din primii ani ai secolului trecut, (arile africane au luat locul celor din America Centrală în ceea ce priveşte producţia de cacao.

                                PRODUCEREA CIOCOLATEI 

          Fabricarea ciocolatei începe pe plantaţii, în pădurile din zonele umede şi ploioase. Această alăturare nu este deloc întâmplătoare, deoarece plantă, pentru a create, are nevoie de condiţii climatice speciale: trebuie că temperatura să fie între 18° C şi 32° C (ideal este intervalul 20° C-25° C), atmosfera să fie umedă şi să plouă frecvent.

          Arborele de cacao creşte de obicei la umbră unuia mai înalt, numit plantă-mama, mai ales când plantele tinere sunt în primele stadii de dezvoltare, având nevoie să fie protejate de razele soarelui, mult prea fierbinţi într-un climat tropical. Fructele, când s-au copt, se culeg şi se prelucrează seminţele (sau păstăile). Acestea se prăjesc şi se deshidratează, apoi se îndepărtează păstaia şi coajă. Se trece apoi la presarea şi măcinarea lor, în urmă cărora se obţin untul şi pastă de cacao.